Viata sexuala a omului este o rezultanta a actiunii factorilor din mediul intern si a celor mai diferiti excitanti ai mediului extern care participa la dezvoltarea individului si care conditioneaza reactivitatea lui sexuala. Spre deosebire de celelalte vietuitoare, la om instinctul sexual are un caracter mult mai complex pentru ca este innobilat de iubire, ce face sa apara dorinta sexuala electiva, pentru o anumita persoana a sexului opus. Din materialele studiate de-a lungul timpului, am dedus ca sexul individului rezulta in urma proceselor de sexualizare ce se intind pe mai multe etape: genetica, embriofetala, perinatala, pubertar-hormonala si psihocomportamentala care determina unidirectionalizarea si aparitia unor caractere specifice (feminine sau masculine ). Aceste etape urmeaza o succesiune riguroasa, a carei cunoastere este foarte importanta. Astfel, in etapa genetica, in momentul fecundatiei se edifica sexul genetic cromozomial; in etapa perinatala este indusa diferentierea sexuala a sistemului nervos, dupa modalitatea feminina sau masculina. Mai tarziu, in perioada pubertara, prin actiunea hormonilor se finalizeaza maturizarea somatica sexuala – sexul hormonal pubertar. La etapele de mai sus se adauga sexul psihosocial comportamental construit prin actiunea factorilor educationali, obiceiurilor si experientei traite de individ ( procesul de "invatare").

a. Sexul genetic (cromozomial)

Sexualizarea individului incepe din momentul fecundatiei fiind determinata de combinatia dintre cromozomii sexuali (heterocromozomii), (gonozomii) ai spermatozoidului si ai ovulului. Celulele somatice ale organismului uman au o formula cromozomiala diploida,continand 46 de cromozomi dispusi in perechi, dintre care 44 autozomi + 2 cromozomi sexuali, care pot fi asemanatori XX (homogami) sau diferiti XY (heterogami). Celulele sexuale mature ,spermatozoidul si ovulul datorita procesului de diviziune reductionala contin o formula cromozomiala haploida, avand 23 de cromozomi: - ovulul matur contine 22 de autozomi + 1 cromozom sexual X (22 + X); - spermatozoidul contine 22 autozomi + 1 cromozom sexual Y (22 +Y) . Din combinarea unui spermatozoid cu formula 22 + X cu un ovul 22 + X, prin fecundatie se obtine formula cromozomiala 44 + XX (46 XX) adica rezulta cariotipul care defineste sexul genetic feminin. Daca un ovul matur (22 + X) se combina cu un spermatozoid care are formula 22 + Y rezulta 44 + XY (46XY) definind astfel sexul genetic masculin . Dupa fecundare oul se divide ecuational din celula ou rezultand doua celule noi, fiecare avand formula cromozomiala completa diploida corespunzatoare sexului genetic. Fiecare celula noua trece prin aceeasi diviziune ecuationala, in organism luand nastere permanent celule cu formula cromozomiala diploida, toate celulele somatice avand formula cromozomiala 44 + XX intr-un organism femel si 44 XY intr-un organism mascul. Sexul genetic cromozomial isi pune amprenta sexualizarii lui masculine sau feminine asupra fiecarei celule. Toate caracterele ereditare ale individului sunt continute de cromozomi, dispusi perechi: primele 22 de perechi (autozomii) determina caracterele diferitelor elemente ale corpului uman, iar cea de-a 23-a pereche, aceea a cromozomilor sexuali (gonozomii) difera dupa sex, femeia posedand perechea XX, iar barbatul XY. Genetica umana explica rolul cromozomilor sexuali in diferentierea sexuala. Astfel, oul lipsit de cromozomii sexuali (44- 00) nu este viabil, ca de altfel si oul lipsit de cel putin un gonozom X (45Y). Oul cu un singur gonozom X (44 + X0) este viabil dar edifica un organism lipsit de gonade. Numai cuplul XX asigura formarea sexului gonadic feminin, a ovarelor. Gonozomul Y din cuplul XY decide dominanta elementelor masculine si formarea testiculelor, deci este orhigenetic. In concluzie, determinarea sexului genetic este in functie de cromozomul X sau Y, pe care il poseda spermatozoidul ales sa fecundeze ovulul. Cromozomul Y este mai mic decat cromozomul X, lucru dovedit de Landrum Shettles in 1961. Examinand spermatozoizii la microscop, el a observat ca ei se repartizeaza in doua grupe distincte : unii mici cu capul rotund care poseda cromozomul Y (androspermatozoizi) si altii mai mari cu cap alungit, care poseda cromozomul X. In lichidul seminal, androspermatozoizii sunt aproape de doua ori mai numerosi decat ginospermatozoizii, dar sunt mai vulnerabili in mediul acid vaginal.

b. Sexul gonadic Gonada primordiala sau progonada este o structura mixta, ambosexuala, ce ia nastere in urma unui process complex, ce are punctual de plecare dintr-o formatiune a embrionului, corpul Wolff. In a 37-a zi din aceasta formatiune rezulta epiteliul germinator, ale carei celule prin proliferare dau creasta genitala. Aceasta se dezvolta, se pediculeaza si formeaza progonada. Intre a 46-a si a 56–a zi de evolutie embrionara, progonada evolueaza spre o gonada unisexuata (testicul sau ovar). Deci in a 56-a zi embrionul devine posesorul unui sex gonadic bine definit (testicul sau ovar). Aparitia structurilor gonadice se datoreaza unor factori inscrisi in sexul genetic. Pentru formarea progonadei, care este ambisexuata, este necesara o structura cromozomiala de 44 autozomi si cromozomi sexuali X dar pentru mentinerea si evolutia ei catre o gonada unisexuata este necesara o formula cromozomiala completa 44 + XX pentru formarea ovarului, sau 44 + xY pentru formarea testicolului. Atata cromozomii sexuali cat si autozomii participa la geneza gonadelor. Cromozomul sexual Y din cuplul XY este orhigenetic iar prezenta lui alaturi de cromozomul X in cuplul XY induce formarea de testiculi normali. Competenta de masculinitate a tesutului testicular organizat in prezenta cromozomului Y sufera atenuari in functie de gradul poligonozomiei X. Gonozomul X contine gene morfogenetice si functionale esentiale pentru edificarea fenotipului dar pentru a asigura gonadogeneza si gametogeneza (realizarea deplina a procesului de sexualizare feminin) sunt necesari doi gonozomi X. Gonozomul Y orhigenetic are rol in determinarea sexuala masculina a unui organism edificat de totalitatea autozomilor si de un gonozom X. El nu pare sa poarte alte gene decat cele masculinizate, forta masculinizata fiind multiplu asigurata de-a lungul Y, astfel incat un mic fragment din el poate masculiniza fenotipul la fel de bine ca intregul gonozom Y sau cat 4 gonozomi Y.

c. Sexul gonoforic intern

Dezvoltarea tractului genital intern din canalele Wolff si Muller incepe odata cu gonada primordiala (progonada). Gonoforiile interne dupa ce parcurg o faza ambisexuala pana in a 57-a zi, evolueaza catre un sex unic (masculin sau feminin) in mod normal in concordanta cu sexul gonadei. Astfel, la femeie tractul genital intern se dezvolta din canalele Muller, canalele Wolff atrofiindu-se si apoi disparand. Pavilioanele trompelor si cele doua trompe, se formeaza din portiunile craniene ale canalelor Muller, iar uterul si vaginul din segmentele inferioare ale celor doua canale, care se apropie si apoi se alipesc (membrana despartitoare se resoarbe ulterior). La barbat, tractul genital intern se dezvolta din canalele Wolff, canalele Muller se atrofiaza si dispar complet. Epididimul ia nastere din portiunea canalului Wolff aflata in dreptul testiculului, canalul deferent din portiunea caudala a canalului iar canalul ejaculator din ultima portiune. Veziculele seminale apar ca niste muguri ai canalului ejaculator. Diferentierea sexuala a tractului genital este completa la sfarsitul lunii a treia cand factorii fetali sau materni nu o mai pot modifica. Embrionul poseda din acest moment si un sex gonoforic intern in concordanta cu cel gonadic.

d. Sexul genital extern

La nivelul zonei genitale a embrionului apar (incepand cu luna a doua) trei muguri: unul median si anterior (tuberculul genital) si doi laterali simetrici (plicile genitale sau mugurii genitali). Acestia se dezvolta identic, indiferent de sex pana la inceputul lunii a treia, desi gonada si tractul genital intern sunt unisexuate pana la aceasta data. Din luna a treia, evolueaza diferit in functie de sex. La sexul masculin, tuberculul genital se alungeste, formand penisul cu glandul, din santul uretral prin sudarea progresiva a marginilor se formeaza uretra, din cei doi muguri genitali laterali ce cresc si se reunesc pe linia mediana si formeaza bursele. Spre deosebire de barbat, la femeie tuberculul genital se dezvolta mult mai putin si da nastere clitorisului, iar din mugurii laterali, plicele genitale, se formeaza labiile mari si mici, vulva. Sexul genital extern al embrionului este definitivat la sfarsitul lunii a cincea, sexul organelor genitale externe la nasterea copilului fiind sexul legal inregistrat la starea civila. Gonada embrionara are un rol important in procesul de formare al organelor genitale interne si externe. Just, Raynaud si Frylley au dovedit ca distrugerea precoce a gonadei inainte de a deveni unisexuata (in stadiul de progonada) determina formarea de organe genitale interne si extene de tip feminin, indiferent de sexul genetic (masculin sau femenin) Embrionul castrat precoce se dezvolta in sens feminin pasiv, prin urmare ovarul embrionar nu este absolut necesar pentru edificarea feminina a organelor genitale interne si externe. Astfel in sindromul Turner cu cariotipul 44 +X0 fara ovare se dezvolta invariabil tract genital intern si extern feminin si sexualizarea hipotalamo-hipofizara dupa "modalitatea" feminina. Spre deosebire de femei unde ovarul nu este neaparat necesar, pentru formarea tractului genital masculin, este absolut necesara prezenta testiculelor. S-a dovedit ca indepartarea testicolului imediat dupa formarea lui duce la un fenotip sexualizat dupa tipul feminin, ce dovedeste ca gonozomul Y actioneaza numai la nivelul testiculului si numai prin acesta. Testicolul embrionar are un rol foarte important in masculinizarea tractului genital, prin cele doua principii: antimullerian secretat de structurile tubulare, care masculinizeaza tractul genital intern si "virilizant" eliberat de celulele Leydig ale testicolului embrionar, care masculinizeaza organele genitale externe. In concluzie, este necesara prezenta testicolului pentru sexualizarea organelor genitale in sens masculin, sexualizarea facandu-se activ prin principiile masculinizante care domina si inving tendinta evolutiva pasiva, in sens feminin. Migrarea testicolului din abdomen are loc intre lunile a cincea si a sasea, in a saptea se angajeaza in canalul inghinal, la sfarsitul lunii a opta apare in punga scrotala. In cazul ovarului are loc o basculare spre bazin. Primii foliculi de Graaf apar in ovar la jumatatea vietii embrionare, odata cu luteinizarea. Testicolul embrionar isi inceteaza activitatea secretorie inainte de nastere, cand celulele Leydig embrionare domina numeric. In etapa perinatala are loc si diferentierea sexuala a sistemului nervos, ce consta in inscrierea, programarea unei functii ciclice hipotalamo-hipofizare privind secretia de LH la femeie dupa "modalitatea" feminina ce da posibilitatea ovulatiei si formarii corpului galben. "Modalitatea" masculina este indusa prin lipsa functiei ciclice secretorii de LH sub actiunea testosteronului. Comportamentul sexual (centrii motivatiei sexuale) de tip masculin si feminin se programeaza in centrii hipotalamici in aceeasi etapa cu sehualizarea hipotalamo-hipofizara. Centrii nervosi hipotalamici care regleaza eliberarea de gonadotropi sunt diferiti fata de cei ce regleaza comportamentul sexual (centrii motivatiei sexuale), suprapunandu-se doar partial. Determinismul sexualizarii nervoase a fost cercetat cu ajutorul sobolanilor de mai multi cercetatori: Pfeiffer, Kikuyama, Harris, Newman, Barracluogh). Concluziile au fost: - "modalitatea" feminina privind sexualizarea hipotalamo-hipofizara este innascuta, programata genetic, indiferent de sexul genetic, gonadic sau gonoforic si este identica cu a femeii adulte. - modalitatea” masculina caracterizata prin pierderea ciclicitatii secretiei de LH este dobandita prin prezenta si actiunea de timpuriu (0-5 zile) a testosteronului, indiferent de sexul genetic gonadic sau gonoforic. Masculinitatea nervoasa din momentul realizarii devine definitiva.

e. Sexul hormonal pubertar

Etapa pubertara ce cuprinde perioada de varsta 13-16 ani (dupa Ursula Schiopu si E Verza pubertatea incepe la fete la 9-10 ani. La baieti la 11-12 ani si se termina la 14-16 / 18 ani) debuteaza cu aparitia primului ciclu menstrual la fete si a primului ejaculat la baieti. In aceasta perioada are loc maturizarea sexuala, ce presupune maturizarea gonadelor, producerea de elemente germinale (ovul sau spermatozoid) si inundarea organismului cu hormoni sexuali. In functie de sex (androgenii predomina pentru sexul masculin si estrogenii pentru cel feminin). Finalizarea procesului de sexualizare este realizata dupa aparitia caracterelor sexuale secundare. Etapa determinata de impregnarea hormonala a organismului.

(Tudor Stoica. Sexologie. Editura medicala. Bucuresti. 1972)

f. Sexul psihosocial – comportamental

In urma declararii sexului civil sau legal (care, dupa cum am vazut este apreciat exclusiv dupa sexul genital extern), pe baza componentei innascute a comportamentului sexual. La care se adauga actiunea educatiei, a mediului social si a experientei personale. Se stabilesc intensitatea si directionarea comportamentului sexual catre sexul opus. Wilkins, vorbind despre comportamentul sexual sustine ca acesta, se construieste ca si limba natala, datorita experientelor efectuate si integrate de-a lungul vietii, al educatiei primite. La fiecare sex se gasesc elemente de ordin morfologic, fiziologic, hormonal si psihoafectiv ale sexului opus, care difera de la un individ la altul intr-un grad mai mare sau mai mic. In mod normal exista un consens al sexelor masculin si feminin, dar uneori poate exista o discordanta intre diferite etape de sexualizare, sau chiar in cadrul aceleiasi etape. Daca exista o perturbare in dezvoltarea embrionara inainte de a 45- a zi, sexul gonadic poate sa nu corespunda sexului genetic cromozomial, O leziune survenita dupa a 50-a zi a vietii embrionare, poate provoca anomalii ale organelor genitale interne si externe. Intre elementele definitorii ale sexului este necesar sa existe concordanta, pentru ca in caz contrar avem de-a face cu intersexulitatea. Astfel, anomaliile in constituirea sexului cromozomial antreneaza vicii de conformatie a gonadelor (testiculi sau ovare ) si anomalii ale organelor genitale. Ex. Sindromul Turner (45XO), sindromul Klinefelter(47XXY). sindromul de superfemela ( 47XXX ) (femei cu ovare minuscule, tract genital infantil, amenoreice si cu deficit intelectual. In aceste sindroame aberatia cromozomiala se produce in momentul fecundatiei. In cazul hermafroditismului adevarat se intalneste o intersexualitate ambivalenta, in care individul are gonade de sex diferit. care secreta hormoni de sex diferit. Pseudohermafroditismul are specific discordanta intre sexul genetic si gonadic, pe de o parte, si sexul genital extern pe de alta parte. In alte cazuri pot aparea numai anomalii in dezvoltarea organelor genitale interne si (sau) externe.

autor: Psiholog-Consilier Familie–Cuplu, Niculina Ciuperca

Recomandare carte: